– De ce ai atâtea riduri?
Într-o zi întreb de bunul.
– Am trăit o viaţă lungă,
Mi-a răspuns atunci bătrânul.
– Cât trăieşti pe lume, viaţa,
Cum să-ţi spun eu, băieţele?
Lasă-n suflet şi pe faţă
Brazde mari, mai mărunţele…
Şi în fiecare brazdă,
E ascuns-o amintire,
E ascuns-o suferinţă…
Viaţa nu-i doar fericire…
Nu e rău să ai şi riduri.
Chiar de ţi-e brăzdată faţa,
Când ai nepoţei ca tine,
Frate, e frumoasă viaţa!