Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Steluţa

                        Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie,

                        Stea dulce şi iubită a sufletului meu!

                        Şi care-odinioară luceai atât de vie

                        Pe când eram în lume tu singură şi eu!

 

                        O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!

                        În veci printre steluţe te cată al meu dor,

                        Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,

                        Pe plaiul nemuririi se nalţă c-un lung zbor.

 

                        Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă

                        Din ora de urgie în care te-am pierdut!

                        Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă

                        Ca trista veşnicie e fără de trecut!

 

                        Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!

                        Simţiri! măreţe visuri de falnic viitor!

                        V-aţi stins într-o clipeală ca stele trecătoare

                        Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

 

                        V-aţi stins! şi de atunce în cruda-mi rătăcire

                        N-am altă mângâiere mai vie pe pământ

                        Decât să-nalţ la tine duioasa mea gândire,

                        Steluţă zâmbitoare dincolo de mormânt!

 

                        Căci mult, ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine,

                        O, dulce dezmierdare a sufletului meu!

                        Şi multă fericire ai revărsat în mine

                        Pe când eram în lume tu singură şi eu!

 

                        Frumoasă îngerea cu albe aripioare!

                        Precum un vis de aur în viaţă-mi ai lucit,

                        Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,

                        Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.

 

                        Un suvenir, comoară de visuri fericite,

                        De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,

                        De zile luminoase şi îndumnezeite,

                        De nopţi veneţiene şi pline de-ncântări.

 

                        Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,

                        Ce mângâie şi-nvie duioasă-inima mea,

                        Şi care se uneşte cu harpele din stele

                        Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!

 

                        Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,

                        Ai deşteptat în mine poetice simţiri,

                        Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioare

                        Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!