În lacul de Como e unda senină
Ca cerul albastru ivit printre nori.
În juru-i se-ntinde un rai de grădină
Ce varsă pe maluri buchete de flori.
Frumoasele villa, zâmbind în lumină,
Se-nşiră sub dealuri ca scumpe comori,
Şi-n umbra de arbori ce-n apă se-nclină
Trec bărci uşoare cu juni călători.
Pe mal o copilă se primblă-n răcoare.
Un flutur de aur s-alintă la soare
Şi cată-a se pune pe albul ei sân.
O! lac! o! minune! Ferice, ferice
De cine-şi închide aripile-aice,
Ca fluturul vesel pe floarea de crin!