Fericit e călătorul
Ce, purtat voios prin lume,
Îşi îngână viaţa, dorul,
Cu-al iubitei dulce nume!
Zbori pe luciul viul al mării,
Barcă mică sprinteioară;
Mergi în voia întâmplării,
Ca o lebădă uşoară!
De l-a Patriei verzi maluri
Am plecat în ţări străine,
Şi pe plaiuri, şi pe valuri
Eu duc dorul ei cu mine.
Zbori pe luciul viul al mării…
Doru-mi plânge! dar îndată
Între cer şi marea lină
O minune se arată
Ce durerea mi-o alină.
Zbori pe luciul viul al mării…
Cea minune strălucită
Poartă nume de o floare.
Ea-i frumoasa mea iubită,
A mea dulce iubitoare.
Zbori pe luciul viul al mării…
Ea-i comoara de plăcere,
Ea-i voioasa nălucire,
Ea-i cereasca mângâiere,
Ce încântă-a mea simţire,
Zbori pe luciul viul al mării…
Orişiunde eu voi merge,
Veşnic ea mă însoţeşte.
Lacrima din ochi mi-o şterge,
Sufletul mi-l răcoreşte!
Zbori pe luciul viul al mării,
Barcă mică sprinteioară;
Mergi în voia întâmplării,
Ca o lebădă uşoară!