Sultanul de Maroc
Are-n împărăţie
O sută şi o mie
De armăsari cu foc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că el cu veselie
Mi-ar da averea-i mie
În schimb pe calul meu.
– La Allah, illa Allah, U Mohamed rasul Allah!
Sultanul de Maroc
Are cămile uşoare
Ce duc a lui odoare
La Mecca, sfântul loc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că el orice comoare
Şi partea lui de soare
Mi-ar da pe calul meu.
– La Allah, illa Allah, U Mohamed rasul Allah!
Sultanul de Maroc
Mai are-o favorită
Frumoasă, înflorită
Ca visul de noroc.
Dar jur pe Dumnezeu!
Că inima-i răpită
Chiar pe a sa iubită
Mi-ar da pe calul meu.
– La Allah, illa Allah. U Mohamed rasul Allah!
Din Tunis la Maroc
Nu-s iute rândunele
Aşa de uşurele
Ca murgul meu de foc.
I-a dat chiar Dumnezeu
Picioare de gazele
Şi ochi frumoşi de stele
Să fie-odorul meu!
– La Allah. illa Allah, U Mohamed rasul Allah!