Frunză verde mărăcine,
Nimic se prinde de mine!
De când dorul m-a lovit
Minţile mi-au rătăcit;
De când dorul m-a cuprins,
Sufletul mi s-a aprins!
Sui în deal, cobor în vale
Şi-mi pierd ziua tot pe cale;
Valea sui, dealul cobor,
Îmi trec viaţa tot cu dor.
Puiculiţă, floare-n gură!
Când te văd în bătătură
Îmi uit plugu-n arătură
Sapa înfiptă-n curătură,
Şi las boii ca să pască,
Plugul să se ruginească
Şi sapa să putrezească.
Alei! puico, dac-ai vrea,
Patru pluguri aş dura,
Ţara-ntreagă aş ara.
Graiul dulce de muiere
Varsă-n suflet mângâiere
Şi dă omului putere
Ca să facă tot pe vrere.
Dar nu vrei, sărman de eu!
Şi eu mor de dorul tău!