Văzutu-te-am în pace suind scara măririi
Şi-n pace luând calea augusta-a nemuririi,
O! scump amic, domn mare, o! nume cu splendoare
Sădit pe miriade de libere ogoare!
O clipă apărut-ai în planul veşniciei
Şi veşnice mari fapte lăsat-ai României,
Nălţând din părăsire antica-i demnitate
Prin magica Unire şi sacra Libertate.
Ca norul plin de mană ce trece şi revarsă
O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă,
Şi, stând apoi deoparte, în urma lui priveşte
Cum brazda se deschide şi câmpul înfloreşte,
Aşa şi tu din ceruri ai dulcea mângâiere
Şi vezi a ţării tale frumoasa reînviere,
Tu, ce-ai stârpit cu sceptrul, unealta de rodire,
Din suflete şi câmpuri sămânţa de serbire,
Acum te odihneşte gustând eterna pace
În taina maiestoasă a morţii care tace,
Lăsând o lume-ntreagă la tine să gândească
Ş-a ta legendă, Cuza! cu fală s-o rostească…
Sunt nume destinate, ca numele tău mare,
Să stea neclintite pe-a Timpului hotare
Şi veşnic să răspândească o falnică lumină
Pe secole ce-n umbră, trecând, li se închină!