Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Cinel-cinel

                        Păstorul zise: Cinel-cinel,

                        Copilei june de lângă el.

                        Două steluţe cu raze line

                        Lăsat-au cerul plin de lumini

                        Şi pe-a ta frunte ele-au căzut.

                        Ghici, drăguliţă, că le sărut.

 

                        Nu ghici-ndată

                        Gingaşa fată

                        Şi pe ochi dulce fu sărutată.

 

                        Păstorul zise încă: Cinel,

                        Copilei blânde de lângă el.

                        O vezi închisă, rumenă floare,

                        Cum se deschide, vezi lăcrimioare,

                        Şi pe-a ta faţă ea s-a născut.

                        Ghici, drăguliţă, că o sărut.

 

                        Nu ghici-ndată

                        Vesela fată

                        Şi pe guriţă fu sărutată.

 

                        Păstorul zise iară: Cinel,

                        Copilei mândre de lângă el.

                        Albe, rotunde, două-aripioare

                        Ne-ncetat saltă, la cer să zboare,

                        Şi tu-n robie le-ai tot ţinut.

                        Ghici, drăguliţă, că le sărut.

 

                        Nu ghici-ndată

                        Rumena fată

                        Şi pe sân fraged fu sărutată.