O răţuşcă, o broscuţă,
Un gândac şi un gânsac,
Întâlnindu-se prin iarbă,
Se opresc un pic şi… tac.
– Ga! Ga! Ga! Ce întâmplare!
Primul a dat glas gânsacul.
Raţa strigă cel mai tare,
Tace doar chitic gândacul.
Ar striga şi el ceva,
Însă cum? Nu are glas
Şi gândacul ţupa-ţup,
Iute, iute s-a retras
Într-o gaură de-alături
Numai bună de popas.
Ce noroc că nu-i prezent
Când cei trei stau la taifas.
– Clonc, clonc, clonc, vine şi cloşca,
N-aţi văzut un gândăcel?
Unul mic, cu mustăcioară,
Vreau să-l pedepsesc niţel,
Căci e tare îngâmfat,
Îl salut, dar nu-mi răspunde,
Câtă lipsă de respect,
Unde-i gândăcelul, unde?!