Tristeţe
Stau de mult cu tristeţea în prag,
Pe sub lună, grăbiţi trec, se duc
Şiruri lungi de nori albi, zdrenţuroşi,
Mii de şoapte mă cheamă sub nuc.
Primăvara e încă pe ram,
Dar e noapte cu lună şi-acum
Când se scurge lumină şi vrajă
Simt că toamna-i pornită la drum.
Luna fuge în nor, se ascunde
Şi doar eu cu tristeţea în prag
Mai rămân şi tristeţea îmi pare
Un amic credincios, bun şi drag…