Soarele şi-a stins lumina,
A plecat un pic să doarmă.
Pe pământ se lasă noaptea,
Nu se mai aude larmă.
O puzderie de stele,
Presărate ca păsatul,
Albe şi strălucitoare,
Au acoperit înaltul.
Stelele din cer nu dorm.
O steluţă jucăuşă,
Cam aşa, spre dimineaţă,
Bate soarelui la uşă:
– Boc, boc, boc, Mărite Soare,
Te-ai cam întrecut cu somnul,
Scoală iute, să fii primul,
Că ţi-o ia-nainte Omul.