O căpşună în rochiţă
Vişinie, cu buline,
Tot oftează şi oftează:
– Ah, că nimeni nu mai vine
Să mă ia şi să mă pună
Într-un blid colea pe masă,
Ca să vadă toată lumea
Ce rochiţă am frumoasă…
În sfârşit vine-o fetiţă,
O fetiţă mică, mică:
– Ce rochiţă, ce rochiţă
Are-această căpşunică!
Vişinie, cu buline,
Cu buline mărunţele,
Cafenii, că tare-mi place,
O să-i zic mămicii mele,
O s-o rog frumos să-mi coase
O rochiţă căpşunie…
Însă ce fac cu căpşuna?
Păi… căpşuna mi-o iau mie.