Marea e nespus de mare,
Cerul larg în ea se scaldă,
Ce copil nu ar vrea oare,
Mare-albastră să o vadă?
Marea e nespus de mare,
De parcă nu are maluri,
Soarele din ea răsare,
Luna noaptea doarme-n valuri.
Colo-n mare, în adâncuri,
Stelele îşi spală raza,
Printre scoici, printre corali,
Zeul mării-şi spală faţa.
Ce frumoasă este marea,
De-o priveşti în fapt de seară,
Peste ape – o văpaie –
Soarele apune iară.
Marea, ca o mamă bună,
Râuri şi izvoare multe,
Lângă sânul ei le-adună,
Marea vine de la munte.