Zice vodă: – „Iar la greu!
Dragii moşului, în ţară.
Vin păgânii foc şi pară,
Dar cum vin s-or duce iară,
Procleţii lui Dumnezeu!
De vom prinde-n ţară turcii,
Să le dăm, şi voi şi eu,
Cinstea furcii!”
Zice vodă: – „Bateţi voi
Marginea, că e mai bine!
Ce-i la mijloc, las pe mine!
Cu ei numai iadul ţine,
Iar Hristos e-n rând cu noi!
Haide, să le stârpim răsadul,
Că e plin de marţafoi
Ţarigradul!”
Vodă-n sârg a şi purces;
După ei oştirea-n fugă.
Uite, turcii lasă rugă,
Lasă tot şi-o rup la fugă,
Nu mai ştiu ce-i deal, ce-i şes.
Care-o fi scăpat din gloată
Nu şi-a mai venit în ori
Viaţa toată…
Zice vodă: – „Sănătoşi,
Dragii moşului, cu bine!
Roat-acum pe lângă mine,
Naiu-n mâini, şi cupe pline,
Pe-obiceiul din strămoşi.
Cu voinicii-mi place traiul,
Ori îi văd cu spada-n mâini,
Ori cu naiul.”
Zice vodă: – „După vremi
Mulţi păgâni am dat de smintă!
Să-i mai judeci când s-alintă, –
Când eşti bun şi ai o flintă,
Nici de dracul nu te temi.
Turcii-s mulţi, de-opresc cu palma
Prutul tot, dar când ne văd
Fug de-a valma.”
Şi-acum fiul lui Bogdan
Din brâu spada şi-o dezleagă,
Şi-a plecat cu oastea-ntreagă
Loc de sfânt locaş s-aleagă,
Căci aşa ştia Ştefan:
Unde-i loc să sapi morminte
De păgâni, e loc să nalţi
Case sfinte.