Căsuţa din frunze
Doi ochişori şi două urechiuşe
Şi frunze, frunze multe, arămii…
Din frunze un pisic îşi face adăpost,
E toamnă şi se pare că e frig, copii.
Şi bietul pisicuţ nu are casă
Şi nici părinţi, prea-poate că nu are.
Din adăpostul său fragil din frunze,
Îşi caută prieteni, mi se pare…
Priveşte cu atâta jale-n jur
Şi umblă zgribulit pe colo şi pe-aici…
De veţi vedea un pisicuţ cu ochii trişti
Nu ezitaţi, vă rog, să-i fiţi amici.