Fabule


Fabule după autor

Fabule de Grigore Alexandrescu
Fabule de La Fontaine
Fabule de Alecu Donici
Fabule de George Topârceanu
Fabule de Ion Luca Caragiale
Fabule de Ivan Andreievici Krâlov
Fabule de Gheorghe Asachi

Tipăreşte
Privighitoarea şi păunul

                        Filomela drăgăstoasă

                        Văzând vremea cea frumoasă,

                        Zile dulci de fericiri,

                        Povestea cu întristare

                        La eho răscântătoare

                        Tristele-i nenorociri.

                        Atunci însă deodată

                        Un păun i se arată

                        (Domn era într-acel loc).

                        Veni plin de supărare;

                        Mânios şi c-un ton mare

                        Astfel îi vorbi pe loc:

                        „Nu vezi că nu-ţi şede bine,

                        Că nici nu ţi se cuvine,

                        Cu acel cioc urâcios,

                        Cu a ochilor grosime,

                        Cu a penii-ntunecime

                        Să cânţi în ăst crâng frumos?

                        Frumuseţea cu dreptate

                        Cât va vrea a cânta poate,

                        Pe ea cântece n-o stric:

                        Dar tu cum n-ai stîmpărare?

                        Eu sânt frumos de mirare,

                        Şi tot nu vorbesc nimic.”

                        Filomela îi răspunde:

                        „Iartă-mă, nu poci ascunde,

                        Frumoasă de loc nu sânt;

                        Şi de cânt câteodată

                        În pădurea adâncată,

                        Soarta mea este de cânt.

                        Tu însă, ce cu mândrie

                        Astfel îmi porunceşti mie

                        Şi atâta zgomot faci,

                        Tu nu cânţi, căci n-ai putere,

                        Şi singura-ţi mângâiere

                        Este căci gândeşti că placi.

                        Trupul tău frumos s-arată,

                        Şi cu coada-ţi lăudată

                        Poate mult să străluceşti:

                        Dar amorul vederi n-are;

                        La auz s-aduci mirare,

                        Asta vezi să dobândeşti.”