Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Tricolorul

                        Albastru, române, ţi-e steagul,

                        Dar ştii tu de ce? Să te-nvăţ.

                        Albastru-nsemnează ciocoii,

                        Şi tot ce-ţi aduni tu cu boii

                        Din mila căldurii şi-a ploii

                        Al lor e, şi-acum şi de-a pururi,

                        Şi-al tău, cerşetorule, un băţ.

                        Dar rabdă, c-o fac din iubire:

                        Să tem că te duce-n pierire

                        Belşugul prin trai cu răsfăţ.

 

                        Şi galben, române, ţi-e steagul.

                        Iar galbenul spune de voi,

                        De cei de la pluguri, ţăranii,

                        Voi galbeni de foame sărmanii,

                        De boli purtate cu anii

                        La scară, şi dracul vă ducă!

                        Stăpânii au scumpe nevoi:

                        Va banque şi dineuri şi păsuri

                        Şi-amante cu cai şi mătăsuri,

                        Şi toată nădejdea-i la voi!

 

                        Şi roşu, române, ţi-e steagul.

                        Şi-un geniu e tâlcul, s-o ştii.

                        Al neamului geniu, vezi-bine:

                        E roşu de-o tristă ruşine,

                        Că vremea-ndreptării nu vine,

                        Că tot mai cu multe mânii

                        Ne-ajunge voitul dezastru;

                        Abisul între galben şi-albastru

                        Satano, de unde ne vii?