Pe deal, la Palestre, vitejii Zuavi,
Bersalierii sprinteni, Vânătorii bravi.
In oastea germană s-aruncă împreună
Şi cu al lor sânge sting focul ce tună.
Dar cine-i mai aprig, mai brav luptător?
E Regele însuşi, eroul Victor!
Cu calul său falnic, cu lunga sa pală
De trei ori în duşmani dă singur năvală!
Calu-i ud de sânge până la genunchi,
Pala-i roş văpsită până la mănunchi!
*
Devale-n capela Madonei slăvite
O mamă duioasă cu haine cernite
Se-nchină şi-nvaţă copilul ei blând
In zgomotul luptei să zică rugând:
„O! Santa Madona! tu l-al cărei nume
Dulcea mângâiere se coboară în lume!
Aduc la picioare-ţi cu-adâncă uimire
Inima-mi curată, plină de iubire,
Ca o floare vie, ca o floare nouă
Care îţi închină şi parfum şi rouă.
Ascultă-o, Madonă, ruga mea duioasă
Pentru a mea ţară atât de frumoasă!
Pentru omenirea ce plânge-n durere
Şi pentru-a Veneţii liberă-nviere.
Dă patriei mele glorie, mărire,
Pe duşmanii noştri scoate-i din orbire,
Şi mie-mi dă braţe ca să pot combate
Cu cei mari de-a valma pentru libertate!”
*
Pe câmpul de moarte, pe câmp de onor
Regele înalţă steag învingător.
Zuavi împrejuru-i cu glas triumfal
Pe rege-l proclamă al lor Caporal!
Şi copilul strigă cu suflet de om!
„Să trăieşti o! Victor, Rege-galantom!”