Poezii pentru copii


Poezii după autor

Poezii de Mihai Eminescu
Poezii de Vasile Alecsandri
Poezii de Adrian Păunescu
Poezii de George Coşbuc
Poezii de George Topârceanu
Poezii de Emilia Plugaru
Poezii de Grigore Vieru
Poezii de Ana Blandiana
Poezii de Otilia Cazimir
Balade Populare
Poezii de Elena Farago
Poezii de Constanţa Buzea
Poezii de Alexandru Macedonski

Poezii după vârstă

Poezii pentru copii de 2-4 ani
Poezii pentru copii de 4-6 ani
Poezii pentru copii de 6-8 ani
Poezii pentru copii de 8+ ani

Poezii după temă

Poezii despre iarnă
Poezii despre toamnă
Poezii despre animale
Poezii despre anotimpuri
Poezii despre Anul Nou
Poezii despre copilărie
Poezii despre Crăciun
Poezii despre dragoste
Poezii despre familie
Poezii despre flori
Poezii despre mamă
Poezii despre Mărţişor
Poezii despre Moş Crăciun
Poezii despre pădure
Poezii despre părinţi
Poezii despre patrie
Poezii despre primavară
Poezii despre profesori
Poezii despre şcoală
Poezii despre vară
Poezii despre diverse

Legende

Pasteluri

Doine

Hore


Tipăreşte
Zimbrul şi vulpea

                        Pe-o pajişte întinsă, cu flori îmbelşugată,

                        Păştea Zimbrul voios,

                        Când pe furiş, prin iarbă, o vulpe tupilată

                        I s-arată şi-i zise cu glas foarte duios:

                        „O! Zimbrule puternic! o mult slăvite Doamne!

                        Se poate-a ta mărire să pască pe câmpii,

                        Supusă, ca noi proştii, la ploile de toamne,

                        La vânt, la ger, la muşte, l-a iernii vijelii?

                        Au nu gândeşte oare că-n vremile trecute

                        S-au prefăcut în Zimbru un falnic Dumnezeu

                        Că soarele s-ar pierde pe căi necunoscute

                        De n-ar domni un Zimbru în zodiacul său?

                        Ah! scumpul meu prietin! dă-mi voie a te duce

                        Într-un palat de cinste în care neîncetat

                        Chiar eu cu-a mele labe de hrană-ţi voi aduce,

                        Şi te-oi feri de duşmani cu-al meu protectorat.”

                        „Ei! te cunosc, şireată!

                        Răspunse Zimbrul meu.

                        Ai râs şi tu o în viaţă o cioară îngâmfată

                        Şi de atunci, sărmano, tot caş visezi mereu!”