Şoricelul Chiţcăică,
Bun prieten c-o pisică,
A venit să împrumute
De la ea un mic… grăunte.
Pisicuţa-i gospodină,
Are grâu, are făină,
Dar nu vrea să împrumute
Nimănui nici un grăunte.
Supărat e Chiţcăică,
Nu mai vine la pisică.
Într-o zi s-a furişat
În cămară şi-a furat
Dintr-un sac un mic grăunte.
La ce bun să-l împrumute?
Şi astfel, zi după zi,
Până sacul se goli.
Dar odată a fost prins.
Pisicuţa s-a aprins:
– Mi-ai furat ultima pâine,
Te înşfac acuş, frăţâne!
Iată cine-i hoţul care
m-a lăsat făr-de mâncare!
De atunci e, Chiţcăică,
Fugărit de o pisică.