Iluzia cuvântului
Ţăranii mei, ce-aţi dat şi bir şi cote,
Veniţi la fiul vostru ce sunt eu,
Numele meu de azi e Don Quijote,
Mai lupt cu morile de vânt din greu.
Acéle aripi ale lor, întruna,
Le bat cu-nfierbântatul meu toiag,
Parcă le mişcă vântul şi furtuna,
Făină scot, deşi nimic nu bag.
Şi-astfel dintr-o zădărnicie care
Se tot repetă, fără de sfârşit,
Un Don Quijote de-ncăpăţânare
Ceva într-adevăr a dobândit.
E potolită foamea voastră plină:
Eu, Don Quijote, azi vă dau făină